vineri, 21 martie 2008

Cum?

Adica vrei dar n-ai curaj? Iti doresti, dar stii ca obiectul dorintei tale ti-ar complica viata iar implinirea dorintei tale egoiste ar rupe inima lumii? Stii ce cred eu? Cred ca faci pe moralul si pozezi in sfant cand, in definitiv, tu esti doar las.
Si-acu' ce faci? Iti asumi imoralitatea si faci pe curajosul? Esti viteaz, infrunti lumea si prejudecatile ei sau esti doar slab, pacatos, libidinos, cand intinzi mana, cand rupi, mirosi si gusti din marul interzis?
Iar daca l-ai atins, mirosit, muscat, ce urmeaza? Te ascunzi ramanand imoral dar salvand aparentele sau marturisesti stiind ca marturisirea ta o sa raneasca profund sau o sa redeschida rani mai vechi?
Vei fi curajos dupa ce ti-a fost frica sau vei fi las dupa ce ai infruntat conventia?
Te vei inalta dupa ce ai fost invins sau te vei prabusi dupa ce te-ai crezut victorios?

Eu zic sa te resemnezi, esti plin de slabiciuni, tentatiile te-au invins mai mereu, oamenii te-au privit chioras dar fara sa le pese, unii au suferit sincer – ei spun ca din cauza ticalosiei tale, tu pretinzi ca din cauza trufiei lor egoiste – te cauti pe dinauntru si nu gasesti mare lucru, paradisul e pierdut pentru totdeauna. Nu tu ai fost izgonit din gradina raiului ci gradina a plecat din tine cu tot cu stapanul ei si creatorul tau!
Parca-ti pare rau ca nu te-ai convertit la vreun cult oriental care sa-ti fi dat macar sansa reincarnarii si a retraversarii infernului mai cu demnitate, iar si iar... Si ce daca ai fost botezat? Perspectiva vietii de apoi, crestinesti, nu te mai satisface de multa vreme. Pentru ca tu citesti Cioran si Boccaccio si nu te-ai hotarat inca de partea cui sa fii. Ai incercat sa pacatuiesti cu veselie izbavitoare si tot ce-ai reusit a fost sa te umfle un plans mioritic si patetic. De disperare ca nu l-ai gasit pe Dumnezeu nici in paginile cartilor si nici intre coapsele femeilor.

Ok, nu-i adevarat, stiu, tu nu esti las, esti puternic, pe deasupra esti si foarte moral, deci treci pe langa ispite fluierand. Ai fost atat de mandru ca n-ai cedat niciodata. Te trezesti virtuos dar acru, iar gradina dinlauntru e tot absenta. Nici n-ai simtit cand ai pierdut-o, cand s-a uscat.
A fost bine? Dac-ar fi sa te intorci ai fi tot atat de puternic si fricos, tot atat de moral si las?

Domnule draga... si intr-un caz si in celalalt tot imbecil esti. De fapt nu exista un caz si celalalt, doar tu ai avut mereu nesabuinta sa crezi ca poti alege, ca poti hotara cum sa fii. Te-ai luat prea in serios, ti-ai dat mult mai multa importanta decat ai avut vreodata. Ai avut pretentia ca nimeni n-are dreptul sa incerce sa te schimbe dar, in prostia ta, ai crezut ca te poti modela tu insuti! Si, ocupat cu modelatul, ai uitat sa traiesti asa cum ar fi vrut stapanul gradinii, cel care a dat bir cu fugitii, dezamagit. Acum nu-ti ramane decat sa-ti scrii un epitaf. Sau sa-ti faci un blog... Dar macar incearca sa scrii cu sinceritate.
Ia sa vedem, ce cuvinte ai alege?!