Pro Memoria

18 ani de la 13 iunie 1990. Continua atunci virajul aproape in ac de par al istoriei Romaniei inceput in iarna care trecuse. Partea sanatoasa a natiei care dorea drumul drept dinspre trecutul comunist catre un viitor normal care ne lipsise vreme de 50 de ani, se dovedea cu mult mai slaba decat partea intunecata, canceroasa care se vedea scoasa din mediul in care baltise confortabil in deceniile trecute si percepea schimbarea, democratizarea si opozitia ca dusmani de moarte care trebuie anihilati prin orice mijloace. Si ce mijloc era mai eficient si mai pe intelesul lor decat bataia crunta, mutilarea, intimidarea si uciderea? Mizeria sufleteasca si lipsa de scrupule a conducatorilor frontisti si salvatori si nationali, autoinstalati la comanda cu 5 luni si jumatate in urma, iesea in evidenta si mai pregnant si avea sa continue pana in zilele noastre. Sau poate ca cei care populasera Piata Universitatii pana atunci nu erau, neaparat, mai slabi. Poate ca doar mijloacele lor de lupta nu erau cele potrivite. Poate ca impotriva fiarelor nu ai sanse de victorie si supravietuire cantand si strigand "jos comunismul!". Fiara nu intelege si nu e in stare de dialog. Fiara trebuie ucisa daca vrei sa supravietuiesti. "Shoot to kill" este singura ta scapare atunci cand ajungi sa privesti bestia in ochi! Mai exista si calea "run for your life". Si, intr-adevar, multi din cei care au supravietuit, au plecat scarbiti catre zari mai normale dupa acel iunie 1990. Dar aceasta din urma optiune are neajunsul ca lasa fiara sa supravietuiasca, iar tu, mai devreme sau mai tarziu, te vei intalni din nou cu ea. O vei regasi mai puternica si mai cu tupeu decat data trecuta.

In ordine cronologica, pentru ca nu e bine sa uitam, iata cateva replici pentru inca o pagina de istorie facuta de ticalosi:

Iliescu (in divanul ad-hoc al tarii, despre manifestantii din Piata si simpatizantii lor):

"...Si sunt unii care le plang de mila catorva golani care provoaca dezordine in central orasului..."

****************************************************************************

Reporter:

-De ce nu are loc dialogul intre reprezentantii statului si grevistii foamei?

Brucan:

-Pai cum poti sa vorbesti cu niste oameni care nu mananca?! ha, ha, ha...

R:

-Dar dumneavoastra dac-ati vorbi cu ei, ce le-ati spune?

B:

-Le-as spune sa se duca si sa manance o friptura la frigare! ha, ha, ha, ha, ha, ha....

**************************************************************************

Generalul Diamandescu (prin radio):

"Va rog sa-l informati pe dl. presedinte ca dam foc la toate autobuzele. Asta a fost intelegerea, rog sa informati..."

*************************************************************************

Iliescu (Instruind masele populare de "oameni de bine" usor manevrabile si gata de atac):

"Delegatia de mineri, in frunte cu dl Cozma, se va deplasa spre Piata Universitatii pe care vrem s-o reocupati dumneavostra... de asta data avem de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste. grupuri organizate de elemente incitate, multe din ele drogate..."

Iliescu (incercand sa scoata armata in strada):

"...armata... sa nu stea indiferenta..."

Iliescu (multumind celor care au ucis pentru ca el, Stapanul, sa ramana la putere):

"Va multumesc inca odata tuturor pentru ceeace ati demonstrat si in aceste zile. Ca sunteti o forta puternica, cu o inalta disciplina civica, muncitoreasca..."

Iliescu (mintind cu nerusinare intr-un interviu cu RAI2):

"...Nu exista nici un mort provocat de mineri. Sigur ca minerii, la randul lor, au facut si lucruri bune: ei au ajutat ca sa fie curatata Piata Universitatii de urmele vandalismelor din ajun si reluarea traficului, ei au pus mana ape sapa si au refacut tot spatiul verde din fata Teatrului National..."

***********************************************************************

Iliescu e liber si-si sustine in continuare camarila. Fiara e vie, se protejeaza si se imunizeaza prin mijloace "democratice". Stie ca noi n-avem cinismul sau inteligenta sau cojones de a o infrunta prin mijloace potrivite. Fiara indeamna si convinge inca masele si "oamenii de bine" ca Oprisan este cel mai bun sa le fie baci, ca Basescu e raul suprem si ca Oprescu e independent.

Pentru ce ?!

Grigore s-a nascut acum exact 105 ani, la 5 Iunie 1903 printre viile de la poalele Magurii Odobestilor. Cand, dupa razboi, tara lui a cazut sub intunericul de dincoace de cortina de fier, Grigore avea gospodarie, nevasta si copii in Odobesti. Pe la 1948, o Volga, un GAZ, o Pobeda sau o sareta l-a luat intr-o zi sau intr-o noapte de langa toate acestea si l-au aruncat in puscarie. Nu stim de ce. Probabil ca nici el n-a stiut vreodata.
Grigore avea, uneori, voie sa scrie carti postale. Iata cateva dintre ele:

Grigore n-a fost singurul arestat din Odobesti: „...sunt cu fratele lui Tarabuta de la preceptie...” Sufera cand nu primeste vesti: „...am primit numai o carte postala de la voi si eu am trimis a 3-a carte postala” Pachetul de acasa la care avea dreptul odata pe luna era foarte important si, pentru a-l primi, trebuia sa se incadreze in limite de greutate si continut. De asemenea trebuia dovedit ca vine de la familie: „In pachet pune si un certificat de la primarie ca esti sotia mea cu numar de iesire caci altfel nu se primeste pachetul” De altfel, enumerarea celor de care avea nevoie, (mancare neperisabila, tigari, ata de cusut, articole de igiena personala, etc.), se face aproape in fiecare carte postala, consumand din spatiul foarte restrans al acelui cartonas. Oricum n-ar fi putut scrie foarte multe, fiecare carte postala purtand mentiunea "cenzurat" cu semnatura si stampila cenzorului.

Intreabarile despre munca pamantului, starea animalelor, pretul vinului te fac sa simti cat de dor ii era: „Aneta, vezi ce faci cu lipsurile la plantatie, sa semeni samanta de parang daca poti. 2 hectare la comuna, daca nu, pune pe al nostru. ...... Vin ai mai dat si cu ce pret se vinde? Calul e sanatos? Dar vaca si vitelul, oile, iedita, porcii?” ; „vitza ai complectat?....... locul Lucretiei il muncesti? ..... vitele si oile sunt sanatoase? cu via cum stai? ploua?”; „...altoieste parul din gradinita...”

Aneta ii scrie, probabil, ce s-a mai intamplat pe acasa, iar el e „...trist de cei care au murit in lipsa mea, D-zeu sa-i ierte” Mai este trist pentru ca unul din copii nu este foarte ascultator: „Cu scoala cum merg baietii, caci despre Vasilica am vazut ca te amaraste, nu-i de ajuns numai lacramile mele fiind lipsa dintre voi. D-zeu sa te tina sanatoasa ceea ce rog si eu pe D-zeu cu lacrami fierbinti”

Sarim in Septembrie 1952, de la Ocnele Mari la Canal. Nu stiu pe unde a mai fost in intervalul de trei ani care s-a scurs. Caligrafia e mai chinuita, depresia transpare parca din fiecare cuvant scris. 3 Septembrie 1952 trebuie sa fi fost o zi tare proasta pentru detinutul politic Grigore. Pe langa alimentele si tigarile strict limitate ii trebuie musai bocanci. Are voie sa-si primeasca sotia la vorbitor in 14 Septembrie. Cine stie dac-o fi venit... In 23 Februarie anul urmator repeta invitatia la vorbitor pentru 10 Martie. In aceeasi carte postala altcineva adauga, la sfarsit, dupa obisnuita lista cu cele trebuincioase lui Grigore, „1 pasare fripta” Este evidenta caligrafia diferita si instrumentul de scris diferit. Sper ca i-a stat in gat, gardianului, tortionarului sau cine-o fi fost ala, daca a primit acea pasare fripta... Sau poate ca acea adaugire a fost facuta, ca o favoare lui Grigore, de un temnicer milos si eu vorbesc cu pacat... Tot in 1953, in Decembrie, fiul sau cel mare, Ionel, ii trimitea o fotografie din armata. Dat fiind ca tatal sau era detinut politic, Ionel a facut 3 ani si jumatate de armata. La Canal, desigur. Pe spatele fotografiei ii scrie cateva vorbe si-mi imaginez efectul amestecat de bucurie si lacrimi al fotografiei si al vorbelor baiatului asupra lui Grigore.

In 5 Aprilie 1954 Aneta fusese la vorbitor cel putin odata. Sanatatea lui Grigore, in ciuda introducerii clasice, linistitoare, nu mai este aceeasi. Dupa enumerarea obisnuita a alimentelor, tigarilor si altor chestii permise in coletul ce va sa vina, acum ii trebuiesc si medicamente. P.P.-urile erau mijloc de aparare impotriva pelagrei, boala a mizeriei si a subnutritiei atotstapanitoare in puscariile comuniste. Probabil ca simte si ca energiile il parasesc pentru ca i-ar trebui si untura de peste si polivitamine. Si o fotografie a familiei de acasa.

La 25 Mai 1954 Grigore este pus in libertate cu biletul de liberare nr. 0455 emis de Formatiunea 0893 Constanta. Era deja foarte bolnav. Rubricile unde ar fi trebuit sa figureze numarul mandatului de arestare si fapta pentru care a fost arestat nu contin informatii. Asa era atunci. Nu era nevoie sa savarsesti vreo fapta impotriva legii pentru a fi arestat. Era deajuns sa ai gospodarie frumoasa, vie si animale la Odobesti sau aiurea. Si comunistii nu se impiedicau in formalitati inutile ca mandate de arestare si alte prostii. Ei aveau treaba multa, a face un popor fericit, chiar impotriva vointei acelui popor, nu era lucru usor, si n-aveau timp de explicatii. Grigore n-a fost niciodata judecat si, implicit, nici condamnat pentru ceva. Dar a petrecut aproape 6 ani prin unele din cele mai ingrozitoare inchisori si lagare comuniste: Aiud, Gherla, Ocnele Mari, Canal si altele nedocumentate aici.

In 26 Octombrie 1960 eu mai aveam 10 zile pana sa ma nasc. Grigore Curca scria fiului sau, dintr-un sanatoriu din Barlad, ca face apa la burta pentru a 5-a oara. Si-ar fi dorit sa primeasca mai multe scrisori. Avea sa se stinga foarte curand, in luna urmatoare, fara sa fi povestit niciodata, nimanui, cum a fost la Aiud, la Canal si prin alte locuri pe unde il purtase puterea populara care a fericit Romania dupa razboi si de care unora le este inca dor.

Epilog

Ionel, fiul care ii trimitea fotografie si mesaje in versuri din armata lui Grigore la Ocnele Mari, se indreapta acum spre 80 de ani si-si lucreaza inca via de la Odobesti primita inapoi in anii 90. Copiii lui Ionel nu inceteaza sa se mire de incapatanarea lui de a nu renunta la pamant si la corvoada asta din care nici macar nu ies cine stie ce bani...

Sfanta impartasanie ca sminteala

Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului s-a impartasit, acum zece zile, la greco-catolici. Era invitat, la sfintirea unei biserici, de catre ambasadorul papei in Romania.
A fost o treaba simbolica, zice Corneanu.
E un gest firesc de apropiere si ecumenism, zic eu. Pentru ca, asa taina si simbol cum este, cu potirul sau cu lingurita, cu cubuletul de paine plina de e-uri sau cu ostia perfect rotunda, euharistia se savarseste, cu trupul si sangele aceluiasi Isus.
E grav si e tradare, zic bunii ierarhi pravoslavnici si tzutzarii lor din media!
Site-ul patriarhiei scrie ca "...dialogul actual cu Biserica Greco-Catolică, deja destul de fragil, nu poate fi ajutat, ci mai degrabă complicat..." prin impartasania papistasa a mitropolitului. Si mai zice patriarhia ca la Sinodul din Iulie o sa-l cheme la ordine si o sa analizeze.
Azi dimineata un vorbitor de parabole si intelepciuni absolute concluziona, la matinalul Radio Romania Actualitati, ca ceea ce a facut mitropolitul nu e ecumenism, e "sminteala"! Ca o ironie, rubrica permanenta, a carui titular este smintitul al carui nume nu l-am retinut, se cheama "O vorba buna"! Radio Romania se aude peste tot. Iar imbecilul si cei care l-au instruit sa spuna ce-a spus, stiu ca au audienta mare.

Auzeam, pe ici, pe colo, ca unii ar vrea o miscare politica de dreapta in jurul bisericii ortodoxe. Probabil intru starpirea smintelilor ecumenice si pastrarea neatinsa a desavarsitei cucernicii si curatenii morale a neamului romanesc. Dorinta clerului ortodox de prezervare a functiilor si privilegiilor, masa usor de manevrat a "drept-credinciosilor", scarba fata de politica autohtona si ochii inca seducatori de nebun frumos ai Capitanului, sunt conditii deja implinite. Somnul ratiunii colective nu e nici el departe. Si, cand acesta din urma va fi deplin, vom putea impusca mitropoliti deviationisti, homosexuali si adversari politici la gramada!
*****
Later enlightment:
Vocea patriotului nationale de la RAA se numeste Visarion Alexa.