Dan Puric si virtutea virtuala a neamului romanesc

Un actor propovaduieste de ceva vreme despre virtutile extraordinare ale poporului roman si ale ortodoxiei. Nu mai pridideste cu interviurile pe aceste teme si chiar a scris si o carte. O prietena citea aceasta carte si a insistat ca ar trebui s-o citesc si eu. N-am citit-o pentru ca prietena mea este unul din acei oameni care sunt convinsi ca isi iubesc tara foarte tare si, din aceasta prea multa dragoste, voteaza PSD, iar toate necazurile neamului romanesc se trag jumate de la strainatatea care are ceva cu noi si jumate de la Basescu. Altfel, fara aceste doua rele, neamul nostru ar fi pe culmi ametitoare de bunastare, buna crestere si educatie fina.

Actorul de care zic se cheama Dan Puric, iar eu n-am nimic cu Dan Puric. Nu-l judec nici ca actor (pentru ca nu l-am vazut niciodata profesand pe scena ci doar de cateva ori pe la tv in numere de pantomima), nici ca scriitor (nu i-am citit cartea). Dar, atat cat vad din interviurile tv sau din presa, mi se pare fundamentalist, dogmatic, incoerent (in interviul pe care tocmai l-am citit „poporul roman are geniu” si tot in acelasi interviu este “o populatie bezmetica si imbecilizata pe internet”). Iar daca Dan Puric nu este asa, atunci este nesincer. Eu n-am reusit sa-l dibui.

„...Daca vezi Romania din punctul de vedere al lui Sancho Panza, este un ghetou neocomunist, fara perspectiva. Daca o vezi din punctul de vedere al lui Don Quijote, este gradina Maicii Domnului... ...Dan Puric... ...stie ca Romania nu este ceea ce este acum si crede in potentialul ei. Eu lucrez in posibil, domnisoara, eu lucrez in virtualitatea ei. Poporul acesta a dainuit datorita virtualitatii...” (interviu in Romania Libera)

Ce ti-e si cu realitatea asta virtuala...!

Dar poate ca Dan Puric este doar la moda, este trendy si cele 50.000 de exemplare vandute din cartea lui sunt rezultatul acestui fapt. Mi-aduc aminte ca, prin anii 90, era unul Corut, Pavel parca... Si pe ala il vedeam pe la televizor vorbind cam la fel si auzeam ca vinde ’jdemii de volume.

Fanii lui Dan Puric si Dan Puric insusi sa ma ierte daca am fost nedrept scriind cele de mai sus. E doar o parere sau simtire foarte personala si foarte nedocumentata. Stiu si ca, inainte de a scrie asta, ar fi trebuit sa-i vad macar cateva spectacole si sa-i citesc si cartea. Mi-am permis sa scriu asa si tinand cont de faptul ca cele scrise aici au doar cativa cititori, iar daca am comis o nedreptate, aceasta nu va putea fi niciodata atat de maligna precum atacurile din ultimele zile impotriva lui Patapievici sau cele mai vechi impotriva lui Liiceanu ori de cate ori acesta face cate un „apel catre lichele”.

Foto: rostonline.org