vineri, 12 februarie 2010

Si toti de la Darwin ne(-o) tragem

Un domn tanar pe care-l iubesc (pentru artistul din el si pentru mintea-i libera) il aniverseaza cu urari pe Charles Darwin, a carui zi de nastere a fost tocmai azi. Foarte bine. Totul ok si cu faptul ca Vasile e adeptul teoriei susnumitului parinte al evolutionismului. Am incruntat un pic spranceana doar la unele chestii de pe-acolo. Sunt nedumerit si nu stiu daca Vasile mi se adreseaza cand spune:
"creaţioniştii de orice soi sunt retardaţi sau nu s-au documentat." 
Va dati seama ca as fi pus un comentariu da' m-a descurajat Vasile:
"Ba chiar se vor dovedi überdobitoci fiindcã vor lipi comentarii acestui articolaş confundând evoluţia speciilor cu teoria abiogenezei şi combãtând-o pe cea din urmã, cum se întâmplã mereu. Cretinilor."
Acuma, eu stiu ca nu fac parte din tagma celor care cred ca un batran barbos, simultan iubitor si razbunator, a creat universul, pe Vasile si pe mine insumi. In acelasi timp nu pot fi convins nici de Vasile, nici de Darwin si nici de Mendel ca ridicarea mea din spranceana de mai devreme este DOAR rezultatul evolutiei asa cum, mult prea simplificator, ne invata cei pomeniti in opera lor. Nu stiu de ce n-am reusit niciodata sa am certitudini de felul celor pe care le are Vasile. Nici in sens evolutionist nici creationist. Si, in general, in nici un sens. Am acest handicap si poate ca voi fi fiind uberdobitoc. In orice caz, tre' sa fie tare confortabil sa poti spune ca STII! Si dupa ce te-ai convins ca STII sa poti striga ca Vasile:
"...m-am sãturat sã explic troglodiţilor cum funcţioneazã viaţa pe Terra."
Vasile, ia imagineaza-ti tu ce-ar fi fost daca Darwin ar fi spus, cu aceeasi lehamite, acelasi lucru! De unde mai stiai tu totul acuma si pe ce te-ai mai fi bazat cand iti catalogai semenii (ignoranti) drept trogloditi si cretini?
Azi la munca, la tigara de dimineata, in urma observatiei ca una din fetele de la birou arata un pic diferit, s-a facut ceva vorbarie pe tema nedumeririi generale provocata de mecanismul (inexplicabil pentru noi) care face ca problemele lunare si atat de feminine ale colegelor sa ajunga sa se sincronizeze dupa putina vreme de coabitare in acelasi birou. Sunt sigur ca ovulatia si felul cum a venit el insusi pe lume nu mai au secrete pentru Vasile, dar poate ne lamureste cum se petrece aceasta sincronizare dupa doar doua luni de lucrat in acelasi birou. S-a intamplat, invariabil, cu toate doamnele si domnisoarele care au lucrat la noi. Lumineaza-ne, Vasile si, daca reusesti, promit ca peste un an ii spun si eu la multi ani mostenirii lui Darwin!

marți, 9 februarie 2010

Nu sariti cu gura pe mine! Nu exclusiv...

Acum cativa ani, in baia unor prieteni care ma gazduiau pentru o noapte, am rasfoit niste reviste, asa-numite, glossy. Erau acolo, asezate intr-un cosulet, spre luminarea stapanilor casei si a musafirilor lor intru frumusetea trupului si arta seductiei. Titluri cunoscute, pentru femei (vreo 3) si pentru barbati (cred ca doar unul). Slabitul si viata sexuala perfecta erau subiectele dominante in continutul foilor care umpleau cosuletul din papura. Sfaturi despre diete infailibile si sfaturi despre dragostea trupeasca. Printre ele, din doua in trei pagini, reclame de cosmetice care te scapa de riduri, de celulita si, in general, de blestemata trecere a timpului care schimba formele si fizionomia femeilor fara noroc si fara bani de reviste si de L’Oreal. N-am gasit nimic mai interesant acolo decat as fi gasit intr-o carte de algebra (urasc matematica).
Mi-am amintit de revistele prietenilor mei zilele trecute cand am constatat, ingrijorat si definitiv, ca multe din cunostintele mele feminine au capatat niste reflexe care ma enerveaza: “Stinge, te rog, lumina aia, stii ca nu ma avantajeaza deloc...” sau “Fuck, nu-mi gasesc ruju’, cum plec eu acum fara?!” (din dormitor pana la masina sunt 20 de metri, pustii zi si noapte, de la masina pana-n bucataria ei alti 20 la fel de pustii) ori “Adica eu infrunt viscolu’ si codu’ portocaliu sa vin la tine, atata amar de drum, si tu nu sari, hulpav, sa-mi sfasii hainele de pe mine?! Nu te mai atrag chiar de loc, nu-i asa? Clar, esti indragostit de alta...”. “Nu-i asa ca am slabit?” sau “Alo, te sun eu inapoi, sunt la coafor.” (cu doua zile in urma era tot acolo pentru un pieptanat profesional, cu alte doua mai devreme tot acolo isi vopsise parul intr-o nuanta ciudata si toate astea doar pentru mine, cum altfel?).
Dar nimic din toate astea nu ma mira mai mult decat faptul ca unele dintre ele par convinse, la modul absolut, ca sexul oral este leacul universal pentru infidelitate, solutia unica pentru a-si pastra barbatul, singurul lucru care poate sa-l fericeasca pe imbecilul care le este sot sau amant. Asa au citit ele in revista de pe noptiera si, daca scrie la revista, atunci asa si este! Ce preludiu, ce mangaieri, care pozitia misionarului?! Nu, domnule, un blow job bine executat poate inlocui toate astea, iar faptul ca ea a fost mereu sau devine, incet, incet, frigida nici nu mai conteaza atata timp cat ala isi vede “visul” cu ochii in fiecare seara. Daca le-ntrebi, spun ca au facut dragoste, ba au avut si nenumarate orgasme, numai ca tu esti prea idiot ca sa-ti dai seama ca orgasmul lor e mai “cerebral” decat al celorlalte!
Ei bine, nu! Cel putin pentru unii dintre noi sexul de calitate, traditional (va mai amintiti, ala cu dansa-ntr-ansa...) e mai bun si mai fidelizant decat orice oral, oricat de complet sau de meserias. Nu suntem puritani si nu sustinem interzicerea prin lege a sexului gurist de orice natura si in oricare sens, e bun si ala in doze moderate, dar, va rog eu, nu uitati de bunele obiceiuri stramosesti si nu le inlocuiti complet cu ce-ati inteles voi de prin reviste sau din nushce filme hardcore. Si poate parea ciudat si foarte lipsit de masculinitate ca un astfel de apel fierbinte sa vina de la un barbat dar, pentru numele lui Eros, o sa-mi dati voie sa fiu si eu un pic “cerebral” si sa zic: Vreau un preludiu adevarat (chiar si cu folosirea intregului aparat buco-maxilo-facial), vreau sa fac amor si sex in acelasi timp, nu sariti cu gura direct la dansa fara sa-i mai dati drumul pana la capat! Mai ales ca, abuzand de una si uitand de cealalta, va puneti in imposibilitatea de a vorbi cu mine, tandru si/sau obscen, iar pentru mine, cerebral cum sunt si cu naturelu’ simtitor, si asta e important.
Vreo cititoare va da, poate, ochii peste cap intrebandu-se “OMG, da’ ce fel de muieri populeaza viata omului astuia?!” De toate felurile. De-aia am si zis mai sus “unele”.  Sunt sigur ca voi sunteti diferite da’ nu strica sa selectati foarte bine ce cititi si vedeti (inclusiv din acest text!) si,  mai ales, fiti “cerebrale” mai intai in procesarea informatiei si in conversatiile cu barbatii vostri!

luni, 8 februarie 2010

Sminteala cu pretentii filocalice

Televiziunea nationala i-a acordat, de curand,  spatii foarte generoase in care conferintele omului s-au labartat confortabil, iar cadrele in care conferentiarul isi insotea peroratia grava si fara noima cu gesturi dramatice, alternau cu cele din audienta pestrita, cu pupile extatice si mandibule atarnande.
Trei citate si o ghicitoare: Despre cine vorbim noi aici si la cine se refera acesti oameni?

“Eu il admir... ca actor. ... a iesit din sfera unde este cu adevarat competent, inalt competent. A facut un sindrom de guru. La cat e de inteligent si de angajat spiritual, as fi asteptat sa-l vad mai smerit, mai aproape de discursul unui marturisitor decat de acela al unui ganditor amator. Dar mai e ceva: ...a adoptat o strategie pedagogica riscanta. Cand vrei sa educi pe cineva, nu incepi prin a-l flata. Daca vrei ca cineva sa invete ceva, nu-i spui mereu ca n-are nimic de invatat. Or, el incurajeaza un soi de legendarizare arbitrara a natiunii, din care rezulta ca ea frizeaza desavarsirea. Atunci la ce bun s-o mai dascalesti? Suntem unici, persecutati de tot mapamondul, singurii crestini adevarati, speranta lumii, gloria speciei! Asta e gandire de tip Becali. El n-ar trebui sa faca posibile asemenea analogii.” 

"...este unul dintre pilonii de rezistenta din viata mea si am sa-l respect tot timpul. Ce a facut el este de pus in Rai. Dar mi-am dat seama ca e ceva foarte complicat. Ca si el, eu cred ca arta are ceva spiritual si ca poti sa cureti cu arta. Ma, si noua ni s-au intamplat lucruri! Am simtit asta in spectacole. Chiar coborau ingerii. Era real. Dar asta e ceva atat de personal, e ca un act de dragoste. El a teoretizat totul. De fiecare data cand ii ascult interviurile, pe mine ma sperie. Are atatea citate incat eu nu mai stiu exact cine  ... M-ar bucura foarte tare ca el sa se converteasca inca odata la el insusi. Cinstit? Eu chiar il iubesc... Chiar daca nu sunt de acord cu exprimarea lui de acum, asta n-are nicio legatura cu ce cred eu ca este el. Pentru ca eu chiar cred ca el e altcineva”.


“Eu l-am cunoscut ca pe un om foarte inteligent. Din pacate, a inceput treptat sa se ia prea mult in serios. E periculos cand incepi sa crezi ca faci mai mult decat faci si ca esti mai mult decat esti. A inceput sa investeasca pantomima cu incarcatura filozofica. La inceput ma amuza. Acum ma si enerveaza, ca sare mult peste cal. S-a luat atat de tare in serios. Nu stiu ce se intampla cu el. Chestia aia cu rasul nostru care e de sorginte dacica, cu rasul nostru care e crestin si e diferit de bascalie. Da-o-ncolo… Daca el crede in prostiile astea inseamna ca nu pricepe nimic. Pacat, ca e un om inteligent. Nu e singurul exemplu. De multe ori ai impresia ca unora ar trebui sa li se interzica accesul la biblioteca. Ii sminteste.” 
Cred ca nu e greu de identificat personajul dar, daca aveti indoieli/dificultati, cititi tot ce scrie Vlad Mixich. Parerea mea e mai veche si o stiti de-aici.
-->