joi, 5 iunie 2008

Pentru ce ?!

Grigore s-a nascut acum exact 105 ani, la 5 Iunie 1903 printre viile de la poalele Magurii Odobestilor. Cand, dupa razboi, tara lui a cazut sub intunericul de dincoace de cortina de fier, Grigore avea gospodarie, nevasta si copii in Odobesti. Pe la 1948, o Volga, un GAZ, o Pobeda sau o sareta l-a luat intr-o zi sau intr-o noapte de langa toate acestea si l-au aruncat in puscarie. Nu stim de ce. Probabil ca nici el n-a stiut vreodata.
Grigore avea, uneori,
voie sa scrie carti postale. Iata cateva dintre ele:

Grigore n-a fost singurul arestat din Odobesti: „...sunt cu fratele lui Tarabuta de la preceptie...” Sufera cand nu primeste vesti: „...am primit numai o carte postala de la voi si eu am trimis a 3-a carte postala” Pachetul de acasa la care avea dreptul odata pe luna era foarte important si, pentru a-l primi, trebuia sa se incadreze in limite de greutate si continut. De asemenea trebuia dovedit ca vine de la familie: „In pachet pune si un certificat de la primarie ca esti sotia mea cu numar de iesire caci altfel nu se primeste pachetul” De altfel, enumerarea celor de care avea nevoie, (mancare neperisabila, tigari, ata de cusut, articole de igiena personala, etc.), se face aproape in fiecare carte postala, consumand din spatiul foarte restrans al acelui cartonas. Oricum n-ar fi putut scrie foarte multe, fiecare carte postala purtand mentiunea "cenzurat" cu semnatura si stampila cenzorului.
Intreabarile despre munca pamantului, starea animalelor, pretul vinului te fac sa simti cat de dor ii era: „Aneta, vezi ce faci cu lipsurile la plantatie, sa semeni samanta de parang daca poti. 2 hectare la comuna, daca nu, pune pe al nostru. ...... Vin ai mai dat si cu ce pret se vinde? Calul e sanatos? Dar vaca si vitelul, oile, iedita, porcii?” ; „vitza ai complectat?....... locul Lucretiei il muncesti? ..... vitele si oile sunt sanatoase? cu via cum stai? ploua?”; „...altoieste parul din gradinita...”
Aneta ii scrie, probabil, ce s-a mai intamplat pe acasa, iar el e „...trist de cei care au murit in lipsa mea, D-zeu sa-i ierte” Mai este trist pentru ca unul din copii nu este foarte ascultator: „Cu scoala cum merg baietii, caci despre Vasilica am vazut ca te amaraste, nu-i de ajuns numai lacramile mele fiind lipsa dintre voi. D-zeu sa te tina sanatoasa ceea ce rog si eu pe D-zeu cu lacrami fierbinti”
Sarim in Septembrie 1952, de la Ocnele Mari la Canal. Nu stiu pe unde a mai fost in intervalul de trei ani care s-a scurs. Caligrafia e mai chinuita, depresia transpare parca din fiecare cuvant scris. 3 Septembrie 1952 trebuie sa fi fost o zi tare proasta pentru detinutul politic Grigore. Pe langa alimentele si tigarile strict limitate ii trebuie musai bocanci. Are voie sa-si primeasca sotia la vorbitor in 14 Septembrie. Cine stie dac-o fi venit... In 23 Februarie anul urmator repeta invitatia la vorbitor pentru 10 Martie. In aceeasi carte postala altcineva adauga, la sfarsit, dupa obisnuita lista cu cele trebuincioase lui Grigore, „1 pasare fripta” Este evidenta caligrafia diferita si instrumentul de scris diferit. Sper ca i-a stat in gat, gardianului, tortionarului sau cine-o fi fost ala, daca a primit acea pasare fripta... Sau poate ca acea adaugire a fost facuta, ca o favoare lui Grigore, de un temnicer milos si eu vorbesc cu pacat... Tot in 1953, in Decembrie, fiul sau cel mare, Ionel, ii trimitea o fotografie din armata. Dat fiind ca tatal sau era detinut politic, Ionel a facut 3 ani si jumatate de armata. La Canal, desigur. Pe spatele fotografiei ii scrie cateva vorbe si-mi imaginez efectul amestecat de bucurie si lacrimi al fotografiei si al vorbelor baiatului asupra lui Grigore.
In 5 Aprilie 1954 Aneta fusese la vorbitor cel putin odata. Sanatatea lui Grigore, in ciuda introducerii clasice, linistitoare, nu mai este aceeasi. Dupa enumerarea obisnuita a alimentelor, tigarilor si altor chestii permise in coletul ce va sa vina, acum ii trebuiesc si medicamente. P.P.-urile erau mijloc de aparare impotriva pelagrei, boala a mizeriei si a subnutritiei atotstapanitoare in puscariile comuniste. Probabil ca simte si ca energiile il parasesc pentru ca i-ar trebui si untura de peste si polivitamine. Si o fotografie a familiei de acasa.
La 25 Mai 1954 Grigore este pus in libertate cu biletul de liberare nr. 0455 emis de Formatiunea 0893 Constanta. Era deja foarte bolnav. Rubricile unde ar fi trebuit sa figureze numarul mandatului de arestare si fapta pentru care a fost arestat nu contin informatii. Asa era atunci. Nu era nevoie sa savarsesti vreo fapta impotriva legii pentru a fi arestat. Era deajuns sa ai gospodarie frumoasa, vie si animale la Odobesti sau aiurea. Si comunistii nu se impiedicau in formalitati inutile ca mandate de arestare si alte prostii. Ei aveau treaba multa, a face un popor fericit, chiar impotriva vointei acelui popor, nu era lucru usor, si n-aveau timp de explicatii. Grigore n-a fost niciodata judecat si, implicit, nici condamnat pentru ceva. Dar a petrecut aproape 6 ani prin unele din cele mai ingrozitoare inchisori si lagare comuniste: Aiud, Gherla, Ocnele Mari, Canal si altele nedocumentate aici.
In 26 Octombrie 1960 eu mai aveam 10 zile pana sa ma nasc. Grigore Curca scria fiului sau, dintr-un sanatoriu din Barlad, ca face apa la burta pentru a 5-a oara. Si-ar fi dorit sa primeasca mai multe scrisori. Avea sa se stinga foarte curand, in luna urmatoare, fara sa fi povestit niciodata, nimanui, cum a fost la Aiud, la Canal si prin alte locuri pe unde il purtase puterea populara care a fericit Romania dupa razboi si de care unora le este inca dor.
Epilog
Ionel, fiul care ii trimitea fotografie si mesaje in versuri din armata lui Grigore la Ocnele Mari, se indreapta acum spre 80 de ani si-si lucreaza inca via de la Odobesti primita inapoi in anii 90. Copiii lui Ionel nu inceteaza sa se mire de incapatanarea lui de a nu renunta la pamant si la corvoada asta din care nici macar nu ies cine stie ce bani...

8 comentarii:

Anonim spunea...

Vezi, Nicu, cat de frumos e OMUL? Vezi cita viata adevarata se ascunde in spatele modestiei unei existente / la vremea respectiva/ obisnuita? Interiorul oricarui om tainuieste o poveste si, chiar daca nu e atat de interesanta ca cele care ne depasesc tiparele actualului cotidian, tot unici suntem... Povestea mea, a ta, a celorlalti... Si mai ales povestea parintilor si bunicilor nostri pe care nu am avut chef sau timp sa-i ascultam... Pacat..Dar prea tarziu..

gabriela spunea...

Superba marturie. Vie si puternica.O pagina de istorie care desi ingalbenita de timp inca mai starneste emotie.
Eu una l-am plans pe Grigore, Dumnezeu sa-l odihneasca. Si am blestemat iar regimul criminal care a distrus atatea destine.

nasti spunea...

Nicule, jos palaria pentru acest articol.

gabriela spunea...

PS Imi permiti sa copiez articolul si sa-l citesc la ore elevilor mei? Face mai mult decat toate statisticile si descrierile de evenimente.

Nicu Panaitescu spunea...

Multumesc pentru apreciere tuturor. La randul meu, multumesc nepoatei lui Grigore pentru documente si informatii.
Gabriela, sigur ca poti citi elevilor. Odata publicat aici se cheama ca este public :)

puttycat spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
puttycat spunea...

Foarte bine scris. :)
Felicitari!

Nicu Panaitescu spunea...

Tnx a bunch, PuttyCat!
:-*