sâmbătă, 18 octombrie 2008

Tales from the cuckoo's nest

Stabilimentul este asezat in mijlocul padurii, cu un parc imens si frumos unde foarte multe veverite sunt pe sfarsitul campaniei de adunat nuci si ghinde. Locatarii socializeaza pe bancile de pe alei fumandu-si tigarile sau doar stand de vorba. Doar halatele tipice de spital, pe care le poarta unii dintre ei, iti spun ca nu esti intr-un loc din acelea pe care unii le numesc spa sau statiune de odihna.

O. are 38 de ani si vine de undeva din Moldova. Comunica putin dar vorbeste mult. Gandurile i se transforma in cuvinte fara voia lui. Cuvinte uneori inteligibile, alteori mai putin. Asa cum altii vorbesc in somn. Cuvinte singulare sau propozitii intregi. Afirmatii sau negatii. Intrebari sau interjectii. Daca il tii ocupat vorbind cu el este in regula. Vorbeste despre boala lui fara ascunzisuri si fara falsa pudoare. Doar cu foarte multa suparare. Saptamana viitoare pleaca acasa. Nu stiu daca acolo va avea cine sa-l tina ocupat cu conversatie, chiar daca are nevasta si copil.

U., la cei 30 de ani, are in spate doua misiuni in Iraq fara zgarieturi trupesti si nici sufletesti. La intoarcerea din ce de-a doua misiune nevasta nu mai are nici un ban din cei trimisi de el acasa plus solda primita in tara si-i spune ca il paraseste. Lumea se prabuseste in jurul lui, depresia e neagra, armata nu mai are ce face cu el, il reneaga si-l concediaza. Astfel U. nu mai are cu ce-si plati creditul ipotecar pentru casa. Banca il executa, iar el s-a mutat la maica-sa. Acum e convins ca nu se va mai putea ridica vreodata si-i este foarte dor de fetita lui.

A., un pic peste 35, n-a cunoscut trup de femeie pana acum, dar se indragosteste mereu si scrie poezioare naive. Am jucat sah impreuna si, dupa o remiza onorabila pentru amandoi, mi-a citit poemul dedicat asistentei A. care e mignona, mioapa si draguta.

B, 48 de ani, ofiter de aviatie, 12 ani de casnicie perfecta, nevasta pleaca in strainatate si se intoarce indragostita de altul. Il paraseste si nu mai vrea sa stie nici macar de copil. Acum fiica-sa are 24 de ani si este insulino-dependenta de la 4 ani. Maica-sa n-a sunat-o nici macar odata dupa plecarea in America, la celalalt. Cam odata la 3-4 ani el cade in crize majore care l-au dus la pensionare prematura si-l aduc periodic la spital pentru reprize de 5-6 saptamani.

Aproape jumatate din pacienti sunt aici pentru dezalcoolizare, veniti din proprie initiativa. Au un pavilion separat si, probabil, ca pedeapsa pentru viciu, au sarcina sa se trezeasca foarte devreme si sa mature aleile complexului de frunzele care cad mereu.
C., 48 de ani, este aici pentru o astfel de cura, dar are privilegiul sa stea in pavilionul, mai linistit si mai curat, al celor cu depresii sau anxietati usoare, in consecinta nu matura nici frunze. C. este fratele mai mare si mai putin mediatizat al unui interlop celebru cu afaceri multe si evazioniste. Spune tuturor ca, 14 ani, cat a stat in puscarie, a futut doar cur. Aici este leader in salon la el si, probabil, dupa modelul din penitenciar, are un aghiotant care-l slujeste contra mancare buna, tigari si cafea. De fapt cam toata lumea, pacienti si personal, il adora si cauta sa-i castige atentia si favorurile. El e generos din cale-afara, aici ca si in cartierul bucurestean in care are casa mare. Colegii de camera nu mai au nevoie sa se mai atinga de mancarea spitalului, iar asistentele si infirmierele primesc zilnic, la intrarea in tura, cadouri varii. Doar C. insusi merge cateodata la sala de mese cand aude ca se da marmelada. Slabiciune si nostalgie mostenita tot din anii de ocna unde, probabil, marmelada era delicatesa suprema. Are nevasta pocaita si vegetariana, iar omul nostru daruieste fara zgarcenie „zecimea” cuvenita bisericii. „Da, fratele meu, daca luna asta castig doua miliarde, doua sute de milioane le dau la biserica si n-am nici o problema!” Cred ca-i convine mai mult asa decat sa marcheze 16% impozit la stat. Iar eu chiar nu sunt convins ca daca ar plati taxe statul ar folosi banii mai bine si in scopuri mai nobile. (Tocmai aud ca militienii nostri vor avea Loganuri care costa pana la 70.000 de euro!) La externare C. pleaca suparat pe aghiotant pentru ca descopera ca-i furase nu stiu ce, infirmiere si asistente ii calca pantaloni camasi si alte cele, il periaza, il complimenteaza si-l curata de scame grijulii, pentru ca, imediat dupa plecare, toata lumea, personal si colegi de salon, sa-l vorbeasca de rau si sa-si exprime satisfactia si usurarea pentru plecarea lui C. Ciudat...

Dl. V., 43 de ani si alti cativa ca el, n-au nici probleme cu alcoolul si nici vreun necaz major nu i-a aruncat in depresii sau nevroze. Ei sunt aici cateva zile pe luna, iar restul sunt plecati in invoire. Le trebuie nu stiu cate zile de internare pentru ca vor sa se pensioneze medical. Despre ei nu e mai nimic de povestit... Sau poate merita mentionat episodul ciocolatei cu bani:
Dl. V si-a cumparat o ciocolata de la chioscul aflat la intrare si, spre surprinderea lui, a gasit, intre ambalajul de hartie si cel de staniol, doua bancnote de cate 10 lei. Cum, pe ambalaj, nu era vorba de nici un concurs cu premii cash si instant, iar ambalajul nu era din cele lipite pe toate partile, dl V. si cu mine am concluzionat ca ciocolata vanduta acolo este una din cele care circula pe traseul pacient - asistenta - chiosc (care apartine unei asistente sefe) - pacient - asistenta - .........................

4 comentarii:

gabriela spunea...

O, Doamne...Cea mai ciudata poveste e aia cu ciocolata, de unde deduc eu ca cei care sunt "afara" ar trebui sa stea "inauntru" :D
Si asta ma face sa-mi fie dor de "Zbor deasupra unui cuib de cuci". Am s-o recitesc :)

Anca Pol spunea...

"McMurphy: I can't take it no more. I gotta get outta here.
Chief Bromden: I can't. I just can't.
McMurphy: It's easier than you think, Chief."

dorin spunea...

excelent, domnu'!! :)

Nicu Panaitescu spunea...

Gabriela, dl. V. era foarte bucuros deja cand s-a intors in camera pentru ca prinsese ultima ciocolata din brandul care-i placea. Cand a gasit si gologanii era extaziat!

Anca, McMurphy knows! We're still learning :)

Dorin, multumesc.