vineri, 21 martie 2008

Cum?

Adica vrei dar n-ai curaj? Iti doresti, dar stii ca obiectul dorintei tale ti-ar complica viata iar implinirea dorintei tale egoiste ar rupe inima lumii? Stii ce cred eu? Cred ca faci pe moralul si pozezi in sfant cand, in definitiv, tu esti doar las.
Si-acu' ce faci? Iti asumi imoralitatea si faci pe curajosul? Esti viteaz, infrunti lumea si prejudecatile ei sau esti doar slab, pacatos, libidinos, cand intinzi mana, cand rupi, mirosi si gusti din marul interzis?
Iar daca l-ai atins, mirosit, muscat, ce urmeaza? Te ascunzi ramanand imoral dar salvand aparentele sau marturisesti stiind ca marturisirea ta o sa raneasca profund sau o sa redeschida rani mai vechi?
Vei fi curajos dupa ce ti-a fost frica sau vei fi las dupa ce ai infruntat conventia?
Te vei inalta dupa ce ai fost invins sau te vei prabusi dupa ce te-ai crezut victorios?

Eu zic sa te resemnezi, esti plin de slabiciuni, tentatiile te-au invins mai mereu, oamenii te-au privit chioras dar fara sa le pese, unii au suferit sincer – ei spun ca din cauza ticalosiei tale, tu pretinzi ca din cauza trufiei lor egoiste – te cauti pe dinauntru si nu gasesti mare lucru, paradisul e pierdut pentru totdeauna. Nu tu ai fost izgonit din gradina raiului ci gradina a plecat din tine cu tot cu stapanul ei si creatorul tau!
Parca-ti pare rau ca nu te-ai convertit la vreun cult oriental care sa-ti fi dat macar sansa reincarnarii si a retraversarii infernului mai cu demnitate, iar si iar... Si ce daca ai fost botezat? Perspectiva vietii de apoi, crestinesti, nu te mai satisface de multa vreme. Pentru ca tu citesti Cioran si Boccaccio si nu te-ai hotarat inca de partea cui sa fii. Ai incercat sa pacatuiesti cu veselie izbavitoare si tot ce-ai reusit a fost sa te umfle un plans mioritic si patetic. De disperare ca nu l-ai gasit pe Dumnezeu nici in paginile cartilor si nici intre coapsele femeilor.

Ok, nu-i adevarat, stiu, tu nu esti las, esti puternic, pe deasupra esti si foarte moral, deci treci pe langa ispite fluierand. Ai fost atat de mandru ca n-ai cedat niciodata. Te trezesti virtuos dar acru, iar gradina dinlauntru e tot absenta. Nici n-ai simtit cand ai pierdut-o, cand s-a uscat.
A fost bine? Dac-ar fi sa te intorci ai fi tot atat de puternic si fricos, tot atat de moral si las?

Domnule draga... si intr-un caz si in celalalt tot imbecil esti. De fapt nu exista un caz si celalalt, doar tu ai avut mereu nesabuinta sa crezi ca poti alege, ca poti hotara cum sa fii. Te-ai luat prea in serios, ti-ai dat mult mai multa importanta decat ai avut vreodata. Ai avut pretentia ca nimeni n-are dreptul sa incerce sa te schimbe dar, in prostia ta, ai crezut ca te poti modela tu insuti! Si, ocupat cu modelatul, ai uitat sa traiesti asa cum ar fi vrut stapanul gradinii, cel care a dat bir cu fugitii, dezamagit. Acum nu-ti ramane decat sa-ti scrii un epitaf. Sau sa-ti faci un blog... Dar macar incearca sa scrii cu sinceritate.
Ia sa vedem, ce cuvinte ai alege?!

25 de comentarii:

Aida B spunea...

wow!!!
revin.

Aida B spunea...

incep tot cu wow, ca altceva nu-mi vine...
cine despre cine vorbeste in postu' asta si de ce?
m-am oprit indelung la ultimul paragraf. e drept ca ne aflam tot timpul in situatia de a alege, chiar daca nu sintem constienti de treaba asta. numai ca nu toata lumea poate alege in stare de libertate. apar tot felul de circumstante care fac alegerea in locul nostru.
e la fel de adevarat ca inlanutrul nostru se da lupta aceea permanenta - sa musc sau nu din mar. iarasi e nevoie de un om liber pentru a-si asuma alegerea. unul caruia sa nu-i pese de etica, de lege, de ce zice lumea.
cred ca sint doar citeva momente in viata cind avem privilegiul de a alege in toatala libertate. important e sa le vedem.
asa ca eu nu pot sa arunc cu piatra, nici macar in mine:(

Gabriela Obodariu spunea...

Uite un post menit sa te puna pe ganduri atat de tare incat sa te tina treaz(treaza).
Eu tin cu ala curajosu. Da il intleg pe ala care incearca sa nu supere prin sinceritate si sa nu raneasca :)

Gabriela Obodariu spunea...

M-am mai gandit. Nu mai tin cu ala curajosu. Tin cu ala care rezista tentatiei. Pentru ca nu cred ca el e la fel de departe de gradina aia ca si cel care cedeaza.
Cei puternici nu sunt lasi. Si cu siguranta nu sunt acri. Poate se intreaba doar uneori cum ar fi fost daca, dar sunt mult mai linistiti si multumiti sufleteste. Si asta cred ca ii face mai fericiti:)

Aida B spunea...

mai, da' ce repede ti-ai schimbat parerea:p eram precisaaa:p:p

Gabriela Obodariu spunea...

Cum repede mah? Toata noaptea m-am zvarcolit :p Dar pana la urma uite ca tin cu ala bun :D

Constantin spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Gabriela Obodariu spunea...

Stimate domn sau Constantin (nu stiu care e masculinul lui domnite, ca domnitz nu suna bine)
Jur ca n-am priceput nimic.Nu, nu din post, ci din comentariul tau. Poate esti mai explicit, ca sa stiu ce sa raspund :(

Constantin spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Nicu spunea...

Aida, ai dreptate, in viata noastra sunt prea putine momente cand putem fi liberi sa alegem. Dar libertatea nu ne-o limiteaza atat altii cat noi insine (inertiile, comoditatile, obisnuintele, fricile proprii). Pe un post cam pe aceeasi tema al unei cunostinte comune scriam, de parca as fi descoperit apa calda, ca e nevoie de doua lucruri pentru a nu avea astfel de dileme sau macar a le depasi cu mai mare usurinta: curaj si intelepciune. Curajul pentru a avea puterea de a-ti urma destinul si chemarea si intelepciunea pentru a deosebi cioara de pasarea paradisului sau, cu alte cuvinte, sa identifici destinul ala ca fiind al tau si nu e doar desertaciune. Dar aceste doua calitati cumulate le-au fost date la foarte putini. Iar din nefericire eu n-am fost ales.

Mesajinsticla, inconsecventa pozitiilor tale e semn de indoiala si asta e de bine. Dupa cum am mai spus oamenii care au prea multe certitudini si deloc indoieli ma inspaimanta.

Constantine, taica, marturisesc ca nici eu n-am inteles. In prima instanta am ramas asa, in ignoranta, mai ales ca nu mi te adresai mie. Mai tarziu mi-a incoltit o banuiala dar, cu certitudine nu poate fi asa. Pentru ca daca banuiala mea ar avea ceva adevar in ea ar insemna ca tu ai doua probleme mari:
1. Paranoia
si
2. Grandomania si senzatia ca esti centrul universului si subiectul tuturor textelor de pe blogurile si din bibliotecile lumii ca si a tuturor filmelor cu conspiratii de la Hollywood si de la Buftea.
Dar, repet, nu cred sa fie asa. Pentru ca, daca ar fi, ar trebui sa te compatimesc. Oricum, preventiv, am sa-ti zic: Stai linistit, nu e vorba de tine, nu esti chiar atat de important.
Si, ca sa ne spulberi indoielile si banuielile pacatoase si nefondate, de ce nu ne spui cine e tinta aia f clara despre care ne vorbesti? Dar, stimabile, daca ma iubesti, te rog sa nu ne trimiti din nou la domn' Mitica!

Constantin spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Nicu spunea...

Whatever.. ar zice fii'miu la asa un comentariu. Pentru ca, realmente, nu pricep! Doar ca cineva mai scrie de-astea si ca am amenintat pe cineva odata. Ciudat cum banuiala mea incepe, incet, incet sa devina certitudine.
Dar gata, nici nu mai incerc sa inteleg. Promit.

Constantin spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Gabriela Obodariu spunea...

Vai, Constantin, numai tu esti specialist in erate. Desi zau ca pe asta n-o pricep deloc.
Erata ...pricep egal ma enerveaza, ca sa zic asa.
PS lasa-ma totusi nelamurita.Asa-s avocatii astia, ciudati...

@Nicu You are so right!:)

Constantin spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Constantin spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Nicu spunea...

Pai de ce sa nu publicam, stimabile?! Si de ce sa stergi? Doar n-ai sa te rusinezi acuma... A, nu de ofensa, ca nu sunt ofensat. De prostie si agramatism, ziceam... Pai se poate, onorabile?! Tocmai matale, care ai fonctie sindicala, sa te faci de ras asa... Nu se face. Dar, daca avem taria opiniunilor noastre, nu trebuie sa ne fie rusine! Sa lasam, deci, sa vaza si posteritatea ce inaintasi gloriosi a avut.
Banuiesc ca, cu asa gramatica si minte sclipitoare, dumneata scrii procesele verbale la sedintele de sindicat, nu?

Acu' vazui ca deja ai mai sters din ineptiile de mai sus. Chiar imi pare rau... Sincer. Erau adevarate nestemate de cultura si inteligenta. Pacat. Uite, eu n-am fost ofensat cand mi-ai zis sa ma las de scris pentru ca mu "mi-i" se potriveste. Pentru ca eu nu traiesc din asta, nu ma dau scriitor si nu mi-e rusine de prostiile pe care le scriu. Da' matale...

Nicu spunea...

Constantine, te-ai dovedit insensibil la rugamintea mea de a nu vaduvi lumea de intelepciunea-ti condensata. Nu pot sa fiu partas la aceasta pierdere si, macar partial, incerc sa repar cate ceva. Mea culpa pentru ca n-am pastrat si precedentele dar, dupa o munca istovitoare ca si cea a restauratorilor de manuscrise de la Marea Moarta, am reusit sa redau cititorilor ultimele fragmente din operele tale, Constantine. Si nu fi necajit ca nu te intelelge nimeni. Nimeni n-a fost profet in tara lui si cei mai multi au primit recunostinta natiei doar dupa ce au murit. Iata:

constantin spunea...
D'ale Caragiale :" .. bine zice fi-miu de la facultate: acolo unde nu e printzip care va sa zica nu exista"

Vai, Nicu, urmeaza sa ai certitudini?! Atunci va mai fi un fericit pe aceasta lume!

Omule, las balta scrisul. Nu ti-i se potriveste.
Gaseste-ti alt mijloc de defulare (refulare!).
28 martie 2008 11:40

constantin spunea...
UPDATE
Fa-mi o favoare, totusi. Nu publica comentariul meu. Oricum il voi sterge.
28 martie 2008 11:42

Aida B spunea...

aaaaaaaa
de ce stergeti comentariile???
am pierdut tot funul.
me dezamagita.

Constantin spunea...

Domnule,
Sper sa fie ultima mea interventie.
Am iar o certitudine - imi cer scuze pentru ultimul cuvant, stu (ai zis) ca iti repugna- ca atat tu cat si prietenii tai cunosc deontologia scrierii pe Internet. Optiunea ca nu vrei sa o respecti iti apartine. Asa cum dumneata poti sau nu sa admiti o postare a mea , tot asa am si dreptul sa-mi retrag scrierea. Netinerea seama de acest drept al meu este un gest pe care nu vreau sa-l calific. Las pe seama altora.

Stmate domn,

Mai fac o marturisire, cu oarecare satisfactie. Nu te prinzi de loc la ironia ascunsa. Te pricepi numai la cea directa, de cartier. Bahne , Damaroaia sau Ferentari.

Si inca o rugaminte. Acorda-ti un ragaz. O saptamana, o luna sau un an. Si fa-ti o autoevaluare. Atunci vei vedea cine este cu adevarat paranoic sau grandoman, etc., etc.
Sanatate!

Aida B spunea...

acum e ocazia sa intervin cu o intrebare pe care n-am apucat sa o pun la timpu' ei: daca antonimu' la grandoman este micoman, la paranoic care e???
io tot n-am inteles cine s-a suparat / atacat pe cine si de ce. poate pentru ca a fost trunchiata conversatia.

Constantin spunea...

@Aida
Te respect f mult pentru a nu raspunde la intrebarea ta.
Este o persoana care nu suporta o parere contrara. Nu aceasta ar fi problema. Ci modul in care reactioneaza.

Constantin spunea...

@Aida
paranoic=?
Simplu. Sanatate.

Gabriela Obodariu spunea...

Draga Constantin, Aida n-o fi citit ce-ai scris, dar eu da. Si pot sa spun ca din punctul meu de vedere cel care a reactionat exagerat ai fost tu. Atacandu-l pe Nicu fara motiv .
Daca sanatos e sa consideri ca esti subiectul unui post care vorbea despre cu totul altceva, atunci noi restul suntem paranoici.
Cat despre ironii de cartier, da-mi voie sa ma abtin. Daca ale tale sunt ironii de centru, prefer sa stau in Ferentari .

Gabriela Obodariu spunea...

@ Aida Antonimul lui paranoic e SANATOIC.