vineri, 18 aprilie 2008

Liberalismul ca amintire

La 1990, prin martie, dupa revelarea adevaratei naturi si intentii ale FSN si ale Iliescului, am alergat la sediul PNL de vis-a-vis de muzeul de istorie din Focsani si m-am inscris in partid. Dupa iarna lunga de aproape 30 de ani in care traisem, eram, instinctiv, un tanar (la vremea aceea) om de dreapta. Discursul lui Campeanu care venea de la Paris, vocea lui profunda, spaima de jumatatea de masura a perestroikai intrezarite in vorbele si comportamentul lui Iliescu, m-au facut sa ma inscriu intr-un partid, dupa ce, ani de zile, imi refuzasem sefii insistenti care tot incercasera sa ma inroleze in PCR „pentru ca altfel nu-mi dau casa si butelie!”.
Nu-mi amintesc de vreun carnet de membru liberal ci doar de un formular de adeziune si de insigna mica pe care am purtat-o, o vreme, cu mandrie si care mi-a adus o mie de priviri ucigase de la femeile lucratoare in APACA focsaneana care era fabrica de confectii din oras (unica la vremea aceea).
Am fost reprezentantul PNL in biroul electoral de la o sectie de votare din munti, la 20 mai a aceluiasi an si am asistat acolo la doua spectacole de care nimeni n-are parte de doua ori in viata:
Primo: Am vazut femeia cu barba (doamna era dintr-un sat care se cheama Fetig si avea realmente o barba (mustata inclusa) care ar fi facut invidios si pe cel mai macho barbat cu barba. Deasa, neagra si incadrata de un batic cum poarta femeile de la munte).
Secundo: Am vazut procentele uluitoare pe care FSN si Iliescu le-au obtinut de la oamenii care traisera acelasi regim cu mine, iar asta a fost si mai greu de inteles decat pilozitatea faciala a femeii alegatoare. Tot atunci m-am bucurat de doua ore de somn in casa colegului de la FSN, tanar profesor la scoala din sat, care mi-a sugerat, in soapta, ca n-ar fi prudent sa-i zic lui taica-su despre convingerile mele politice si c-ar fi si mai bine daca mi-as scoate si insigna de la rever.

De atunci si pana azi partidul liberal n-a incetat sa ma dezamageasca. Entuziasmul de la inceput s-a diminuat progresiv si rapid, odata cu prostiile politice si despartirile in aripi tinere si batrane, pentru a disparea definitiv, inlocuit de dezgust, odata cu aflarea vestilor despre banii lui Patriciu virati catre PSD, razgandirile lui Tariceanu si, una peste alta, tradarea pe care am resimtit-o. Tradare nu luata neaparat personal, ci tradare a liberalismului insusi prin actiune neliberala, aliante criminale de facto cu dusmani istorici ai aceluiasi liberalism, concentrare pe tinte false pentru mine dar amenintatoare pentru poftele lor de baieti de pravalie nimeriti in politica, ucidere repetata a sperantelor celor care au crezut in ei la un moment dat.

Astept si eu acum, ca si domnul acesta, ziua in care „liberal” nu va mai avea conotatia rusinoasa pe care asa-zisii liberali din jurul lui Tariceanu au dat-o acestui concept care, ma gandeam eu, m-ar reprezenta caracterial si politic.

7 comentarii:

Aida B spunea...

Doamne, si eu care credeam ca mai toate partidele (inclusiv ala care se declara a fi singurul social-democrat) au porniri nu liberale, ci ultra-liberale!
se vede treaba ca ma insel... se face greu educatie politica in tara noastra. mai avem de asteptat niste zeci de ani. Brucan a fost extrem de optimist cu ragazul sau de 20 de ani.

nasti spunea...

Nicu, excelent articol, ma regasesc si eu in ceea ce spui tu, referitor la liberali si liberalism, insa am o singura obiectie majora, pe care tin sa ti-o spun. Prin '90, tot asa, aproape 30 de ani aveam si eu, deci tot un tinar, la vremea aceea, asa cum bine spui. Insa, Nicule, fara a dori sa folosesc figuri de stil, eu cred ca si astazi, cind nu mai avem aproape 30, sintem aproape la fel de tineri domnule...

Aproape ca-mi vine sa te cert, pentru treaba asta, cu toate ca stiu ca nu imi sta in putinta asa ceva. Insa te rog eu mult sa te gindesti daca ce ti-am spus eu acum nu este adevarat. Eu cred ca esti tinar, domnule... si asta nu numai in buletin, ci si in suflet, in comportament si in felul in care te percepe lumea. Daca nu ma crezi, intreaba-i pe ceilalti cum te percep ei. Si abia dupa aceea, gindeste-te daca merita sa te imbatrinesti singur.

Da-mi voie ca la final sa te imbratisez de la distanta si sa-ti mai spun inca odata, tinere, ca ori de cite ori vei sustine contrariul, eu unul, nu te voi crede.

PS - Sorry, pentru stilul prea direct si poate prea familiar, insa asta am simtit eu sa iti spun in seara asta, dupa ce ti-am citit articolul... :) nasti

Anonim spunea...

Chiar ma gandeam la articolul lui Cartarescu citindu-ti postul. Oricum e bine ca nu esti singur in aceasta mare dezamagire. Pentru ca singuratetea e si mai greu de suportat...

Gabriela Obodariu spunea...

E, ce bine mi se potriveste si mie mare parte din ce spui...Doar ca eu sunt mult mai bulversata ideologic :( Dar sunt la fel de dezamagita de cei care ar trebui sa se constituie in dreapta romaneasca (nu ca aia de stanga ar fi mai breji). Si e mare pacat.
Dar nu stiu daca doar lui tariceanu si Patriciu i se datoreaza aceasta evolutie nefasta a PNL sau tine de calitatea multora dintre cei ce fac parte din aceasta formatiune, fie ca au fost mai demult, fie ca au intrat cand a inceput sa se imparta cascavalul.
vezi daca tu n-ai mai activat? De-aia au luat-o razna :D

Nicu spunea...

*Aida, toti sunt ultraliberali cand e sa aiba un profit personal din liberalism. Si sunt ultrasocialisti cand vin alegerile si pensionarii se imbraca frumos pentru a merge la vot.

*Nasti, multumesc pentru incurajari. Dar uite, acum, n-am ochelarii de citit cu mine si nici nu vad ce scriu aici! Sa fie de la tinerete? :)
"Sorry" n-are ce sa caute aici, mi-a facut placere sa citesc comentariul tau si te imbratisez si eu!

*Claudia, tot asa se simte si din America? :)

*Mesajinsticla, nici eu n-am dat vina doar pe astia doi. Doar ca, daca mai la inceput, mai toate tampeniile puteau fi puse pe seama naivitatii politice, a timpului insuficient pentru coagularea ideologiilor si principiilor si a nepriceperii, acum este destul de transparent interesul meschin, tradarea cu sange rece si durerea in cur de viitorul tarii.

Anonim spunea...

Principala problema a politicienilor este ca se pun pe ei insisi pe primul loc, si nu interesele tarii si a populatiei. Altruismul nu mai exista, sau daca este, s-a atrofiat considerabil.

Constantin spunea...

Cand un om isi exprima public dezamagirea traita cu profunzime, imi pare nepotrivit sa adaugi elemente neadecvate.
Dat fiind ca expunerea este accesibila tuturor, e de inteles, sper, ca cititorii sa doreasca a intelege pe deplin cele scrise.
De aceea intreb, pe ce treapta se afla: "[..]aliante criminale de facto [...] fata de aliant(a)e de jure?

P.S. Un ghidus, cred, imi da ghes sa adaug cele ce urmeaza.
In urma cu cca 6-8 ani un vecin (un activist zelos dar fara mare folos propriu) mi-a tot facut propuneri sa intru in PNL. Am ezitat ceva vreme. Lecturile istorice dar si unele simtaminte proprii m-au facut sa accept propunerea. Numai ca am aflat un lucru care m-a speriat. Imi trebuia o recomandare!!?? (bineinteles , vecinul se oferise sa ma ajute).
Cum mai primisem in trecut o recomandare, am renuntat de a ma mai inscrie in partid.