duminică, 7 octombrie 2007

Sunday ramblings

Vremea care tot ameninta cu ploaie m-a impiedicat sa-mi duc mobra departe de casa azi. As fi vrut sa vad cursa de formula 1 dar, cu decalajul de fus orar, nu stiam ora cursei si nici nu m-am invrednicit s-o aflu. Am deschis televizorul si se terminase. Asa ca m-am uitat la slujba duminicala dintr-o biserica de la Gubbio. Asta e un orasel in Umbria pe langa Perugia si pe langa Assisi. Legat de San Francesco aproape la fel de mult ca si Assisi. Aici si-a primit sfantul straiele saracacioase dupa ce a renuntat la averea lui taica-su si la viata de play-boy de dinainte. Si tot aici, in ciuda faptului ca i se oferise confort in casa unei familii prietene si instarite, a ales sa traiasca printre leprosi si sa aiba grija de ei.
Slujba cu ritualul romano-catolic obisnuit, preoti cu straie verzi, corul de rigoare, enoriasi de toate varstele. Predica a fost despre dragostea dezinteresata pe care trebuie s-o avem pentru Dumnezeu. Iar in cuprinsul predicii, pe langa parabola din Evanghelie, preotul a inclus si o paralela intre o rugaciune a Sfantului Francisc si o rugaciune islamica. Spunand explicit ca este islamica si ca dragostea de Dumnezeu trebuie sa fie gratuita, dezinteresata. Incerc sa-mi amintesc:

"Signore, se Ti amo per paura dell’inferno, fammi bruciare nel’inferno. Se Ti amo per voglia di paradiso non mi far’ entrare………........................................."

Si mi-am adus aminte de o istorisire recenta a cuiva care fusese la Cozia. Acolo, un grup de straini, crestini de nu stiu ce rit, au cerut permisiunea preotului din biserica manastirii sa oficieze o rugaciune de grup in biserica. Au fost refuzati.

Mai stiu ca romanii ortodocsi de la Stockholm isi tineau slujbele (cred ca inca le mai tin) intr-un lacas daruit de biserica locala neortodoxa. Si mai stiu ca romanii de la Roma au primit de la comunitatea catolica de acolo una din cele mai vechi biserici din Roma. Tre Fontane parca se cheama… Mai stiu si ca pe la noi bisericile nu se fac cadou intre confesiuni diferite, dimpotriva. Am vazut scene violente intre ortodocsi si greco-catolici disputandu-si dreptul de proprietate asupra bisericilor.

Incerc sa-mi imaginez un preot de pe-aici citind in predica lui o rugaciune islamica si aratand enoriasilor lui cat de asemanatoare este cu una crestina. Sau predicand despre faptul ca Dumnezeul nostru si Allahul lor este una si aceeasi persoana. Poate Daniel Ciobotea sa schimbe ceva?

Un comentariu:

Anca Pol spunea...

Lucru care mi-a amintit urgent de o prietenă, romano-catolică practicantă, căsătorită cu un sirian, musulman practicant. Soţul ei merge cu ei la colindat, de Crăciun, ea îi găteşte cele trebuincioase de Ramadan. O întreb dacă băiatul lor de 9 ani nu este confuzat. "Deloc", zice. "Ce ştie şi înţelege el e că Dumnezeu e unul şi e bun."

În Roma sunt minim 5 biserici (romano-catolice, evident) în care se ţin slujbe de rit ortodox (http://roma.mae.ro/index.php?lang=ro&id=8004)...