marți, 17 iulie 2007

You are...

So special…

Altfel cum Dumnezeu am fi reusit sa ramanem impreuna atata vreme?! Trebuie sa fie ceva care care m-a tinut acolo. Care te-a tinut acolo. Ceva mai presus de defectele noastre, de infidelitatile mele, de conditia noastra pacatoasa de muritori ordinari ce suntem. Exhibitionismele mele precedente de aici si cele care se vor mai scrie, nu pot schimba asta.

So important...

La fel de importanta ca si libertatea mea de a visa, de a fi sincer, de a incerca sa-mi exorcizez frici, fatarnicii, lasitati. Tu esti mama copiilor mei si asta te face si mai importanta.


Niciun comentariu: