miercuri, 11 iulie 2007

Comfortably numb

"Viaţa nu ţine decît durata fiorurilor noastre." Asa zicea Cioran. Fara sa fiu un fan (nu pentru ca el n-ar fi mare, ci din cauza limitelor mele evidente), sunt d'accordissimo cu aceasta afirmatie a lui.
Avem simturi pentru a simti, a ne infiora. Munti, catedrale, cai lactee, muzici de tot felul, toate cate ne emotioneaza, se aseaza unele peste altele si rezulta in TRAIRE. Simtind, traim. Restul e vegetare sau mai putin de-atat.


Exista o stare care, prin ea insasi, inseamna mai mult decat cele de mai sus si care ne face sa le traim si pe acelea de o mie de ori mai intens: Indragostirea. Cand suntem indragostiti totul este intens. Fericirea si tristetea, extazul si agonia, daruirea si tradarea. Ne privim, ne ascultam, ne mangaiem, ne mirosim, SUNTEM VII!!!

Ar trebui sa ne indragostim de cat mai multe ori si sa ramanem asa pentru cat mai mult timp. Nu cred ca exista indragostire vesnica. Cei ce sustin ca sunt inca indragostiti dupa 50 de ani de casnicie sunt ori ipocriti ori ignoranti care n-au avut norocul sa fie indragostiti vreodata si, prin urmare, nu stiu ce e aia. Mitul cu jumatatile pe care zeii Olimpului le-au amestecat in vederea unei ulterioare regasiri este frumos dar fals. Devine adevarat doar temporar pe perioada cat esti indragostit si cand zici, cu siguranta pe care ti-o da doar nebunia tineretii si a indragostitului: She's the one and only si, uite-ai dracului greci, au avut totusi dreptate!

Daca acum as fi indragostit sigur n-as scrie astea. Pentru ca as avea foarte multa treaba! :) Constientizam aceasta lipsa asa cum resimtim lipsa starii de bine, de sanatate, atunci cind avem gripa. Indragostirea este deci starea normala, sanatoasa. Cu trecerea timpului ne indragostim din ce in ce mai rar. Sau murim din ce in ce mai des. Si mai prelung. Adica imbatranim. Ne mai dezmortim atunci cand o intalnim din nou pentru ceva vreme si atunci suntem din nou tineri si fara frica.

70, 80, 100 de ani?! Neah... Traim muuuult mai putin de atat. In rest muncim, ne uitam la televizor, si ne e frica sa visam.

Niciun comentariu: