Piece by piece

Timpul care trecea o facea, cu ceva vreme in urma, sa-i fie tare dor de el. N-a mai fost cale de intoarcere. Mai ales ca el s-a dovedit, in cateva ocazii, de-a dreptul mitocan. Asta a facut-o sa planga dar a si ajutat-o sa-l uite un pic. N-a reusit insa s-o faca sa innebuneasca dupa cel de-acum. Are o gramada de calitati. E mai cu picioarele pe pamant, e confortabil, e baiat bun, e iubitor. Chiar se minuneaza cum de nu e indragostita de el. Uneori asta o face sa se simta vinovata. A cerut-o chiar de nevasta. Iar ea chiar a acceptat. Nici nu mai incearca sa-si explice de ce.
Isi fagaduise odata sa traiasca frumos si fara constrangeri, sa fie un suflet liber. Cu orice pret. Acum… nu mai stie. Parca au trecut o suta de ani de-atunci. Cateodata ii este dor. Nu de primul. De ea, cea de atunci. Dar trece repede. Pentru ca, intre timp, si-a promis altceva: No more longings. No more turning arounds…