luni, 10 decembrie 2007

Despre porumbei si "pietrele arici"


“Am văzut azi doi oameni diferiţi: un copil care alerga să prindă un porumbel pînă aproape a reuşit, şi un bătrîn cerşetor căruia i se odihnea un porumbel pe umăr. Dacă alergi după un lucru, e posibil să “îl ajungi”, dar totodată îl poţi avea lăsîndu-l “să vină” la tine. Desigur că această din urmă cale nu are nimic din spectaculosul luptei, a strădaniei şi a efortului prin care ne justificăm că am meritat acel lucru pentru care “am luptat”. Îti doresc sa fii mereu un luptator... La multi ani!
Tot azi o fetita ce vine la centrul la care lucrez nu avea nici macar sosete in picioare... i le-am dat pe ale mele. Si m-am intrebat daca o fi existat vreodata Mos Nicolae, cu adevarat...”
***
Asta a fost una din urarile pe care le-am primit de Sf. Nicolae. Stiam foarte putine despre expeditor. Am aflat ulterior ceva mai multe. Am aflat ca are vreo trei slujbe, toate avand de-a face direct sau tangential cu socialul. Pe langa astea mai are timp si pentru voluntariate prin care ajuta oameni necajiti. Si m-am minunat. Ca orice pamantean egoist care se plange ca nu-i mai ajunge timpul pentru treburile meschine care-i umplu viata. Si care, in acelasi timp, simte ca viata lui nu este niciodata plina.
Pentru toti oamenii speciali, puternici si altruisti respect si admiratie. Pentru mine… doar o intrebare: Eu cine sunt? Copilul care alearga dupa porumbel sau cersetorul pe umarul caruia porumbelul a ales sa poposeasca? Mi-e teama ca nu sunt nici unul nici celalalt. Nici luptatorul, nici alesul. Mai degraba o piatra de pe fatada bazilicii San Marco prevazuta cu tepuse metalice care sa impiedice porumbeii sa se aseze.
***
Lamurire: Pentru poza de deasupra a trebuit sa tin niste graunte in palma. Ca sa nu credeti ca am fost vreun ales, vreodata...

9 comentarii:

mesajinsticla spunea...

Sau poate ca nu vezi cum esti de fapt si tot astepti sa-ti spuna cineva asta :)
Oricum, pietrele arici au utilitatea lor, nu? Nu de porumbei ne feresc, cat de mizeria pe care o fac. Si care ne-ar impiedica sa vedem frumusetea cladirii... :)

Aida B spunea...

adica vrei sa spui ca-n viata asta de pacatosi trisam ca sa trecem drept sfinti??
exista, totusi, photoshop.

si admiratie.

Nicu Panaitescu spunea...

Masaj, stiu cum sunt si nu prea-mi place.
Aida, non ho capito un cazzo! :)

Aida B spunea...

adica tu n-ai inteles nimic sau eu n-am inteles nimic??

Nicu Panaitescu spunea...

Eu n-am inteles din commentu' tau. ho = am; hai = ai
E drept ca nici nu sunt in deplinatate facultatilor mintale zilele astea. Deci nu e neaparat vina ta... :))

mesajinsticla spunea...

Ca-ti place, ca nu-ti place, asta e, ce mai poti sa faci acu? E prea tarziu sa te mai schimbi, nu? :) Dar citind postul tau despre ce cadouri ai tu de la viata constat ca te plac altii suficient. Asa ca, poti fi fericit. :)

Aida B spunea...

uite, in clipa asta mi-ar placea sa fiu un porumbel, chiar daca tepusele alea fac rau...

Nicu Panaitescu spunea...

Aida, multumesc. Dar stii care-i necazul? Te asezi sa te hodinesti, ca orice porumbel calator ostenit, si nu doare de la inceput. Tepusele se simt ceva mai tarziu. Piatra arici e o piatra parsiva. E, de fapt, o capcana. Letala! :))

Aida B spunea...

tot porumbel vreau sa fiu.
minte de femeie:)