Oamenii au inventat multimi de masinarii, substante si proceduri menite sa exploreze interioarele partii noastre muritoare si sa ne prelungeasca viata dincolo de cat am merita. Unele din masinariile astea costa foarte mult (The scanners used in medicine have a typical magnetic field strength of 0.2 to 3 teslas. Construction costs approximately $ 1 million per tesla and maintenance an additional several hundred thousand dollars per year, zice Wikipedia.) Cine investeste in ele trebuie sa-si scoata banii si sa faca si profit. Pentru ca timpul vracilor de vocatie a trecut de mult, iar acum timpul e, mai degraba, al negustorilor. Am fost ieri clientul acestui mecanism de piata si de moarte.
Clinica in Bucuresti, programare la ora 14, receptie, asistenta care m-a condus catre sala RMN, dezbracat haine, imbracat halat, scos ceas, lanturi, piercinguri si intins pe o masa mobila care urma sa ma transporte in interiorul tunelului aluia pe care l-ati vazut prin filme. Instructaj scurt si o ultima intrebare:
Clinica in Bucuresti, programare la ora 14, receptie, asistenta care m-a condus catre sala RMN, dezbracat haine, imbracat halat, scos ceas, lanturi, piercinguri si intins pe o masa mobila care urma sa ma transporte in interiorul tunelului aluia pe care l-ati vazut prin filme. Instructaj scurt si o ultima intrebare:
-Aveti implanturi metalice de orice fel?
-N-am. Doar o schija de otel de vreo trei milimetri la incheietura mainii stangi.
-Aa, pai nu putem face treaba… E periculos… Se poate deplasa, sectiona vene, artere, capilare… stiti, campul magnetic este urias acolo inauntru.
-Si eu am venit degeaba, huh? Hai s-o legam cu ceva, s-o punem in lanturi, s-o imobilizam…
-Nu stiu, ma duc sa vorbesc cu doamna doctor.
Se intoarce si-mi infasoara pulsul cu doua randuri de leucoplast. De asemenea ma sfatuieste sa tin mana sub fund apasand cat pot de tare pe toata durata procedurii.
-Si cam cat ar fi durata asta?
-Intre 15 si 20 de minute.
Fesa mea stanga, inca ferma, impreuna cu leucoplastul si-au facut, pana la urma, treaba si am scapat nesfartecat de bucatica aia de ciocan pe care o port sub piele de vreo douazeci de ani. Mai greu a fost cu zgomotele infernale dinauntrul tunelului care, in ciuda castilor de pe urechi, m-au terorizat. Era ceva heavy metal cantat cu o mie de pickhammere pe ritmuri variate intrerupte de foarte scurte pauze. Semana cu ce se aude in casele voastre cand va vin vecinii din Italia si se hotarasc ca arhitectura si finisajele casei pe care le-au modificat radical in vacanta trecuta sunt old fashion. Si atunci sparg din nou la pereti din beton toata luna august, in speranta ca de data asta o sa le iasa la fel cu ce-au vazut ei la patronul lor din via Nomentana. Se vede treaba ca unii pacienti nu reusesc sa indure zgomotul, pentru ca fata mi-a dat o chestie de cauciuc in mana si m-a sfatuit sa strang de ea daca simt ca nu mai pot, iar ea o sa ma extraga de-acolo subito!
De-abia astept sa vad filmul pe care o sa-l primesc dupa Craciun. Ar trebui sa fie unul foarte bun daca ma gandesc la efort si la costurile de productie. Platite din buzunar pentru ca nu conteaza ca eu dau multi bani sistemului de sanatate. Casa de Asigurari Vrancea n-are contract cu acele clinici din Bucuresti posesoare de masinarii infernale. Cu nici una! Si nici n-are de gand sa incheie vreunul!
Un comentariu:
Ce alb e blogu asta. Sa inteleg ca te simti deja purificat?
Dupa ce am citit ce-ai scris, am visat toata noaptea ca intrai intr-un tub (cum am vazut io prin filme, no) si sareau aschiile din tine in toate partile! :))
Trimiteți un comentariu